Primii paşi ai micuţului

Momentul primilor paşi ai micuţilui reprezintă una dintre cele mai importante etape ale dezvoltării copilului nostru. Este un moment emoţionant şi aşteptat cu mare nerăbdare de părinţi. Micuţii, de asemenea, vor fi foarte încântaţi de perspectivele oferite de noua poziţie de mişcare, explorarea mediului înconjurător fiind acum mult mai atrăgătoare.

Primii pasi ai micutuluiTrebuie ţinut cont de faptul că fiecare copil are propriul ritm de creştere şi dezoltare. Nu toţi merg la aceeaşi vârstă, nu toţi vorbesc dintr-un anumit moment şi nu toţi se comportă la fel. De aceea comparaţia cu alţi copii nu are niciun rost. Mai bine ne concentrăm pe evoluţia copilului nostru şi avem grijă să-i oferim sprijinul necesar fiecărei etape.

Ca localizare generală, copilul începe să meargă în jurul vârstei de un anişor. Fie că porneşte la 10 luni sau la 14 luni, până în jurul vârstei de 18 luni orice copil va putea merge. În cazul în care copilul se apropie de vârsta de doi anişori şi nu a făcut încă primii paşi siguri, atunci un consult la medicul pediatru este obligatoriu. Acesta va decide ce investigaţii se impun mai departe.

Etapele premergătoare mersului sunt ridicatul şi mersul de-a buşilea. Copilul va începe să se agaţe de tot ce crede el că-i poate fi suport şi începe să se ridice, încercând timid să facă primii paşi susţinut. Este momentul în care se impune luarea unor măsuri de siguranţă. Se vor îndepărta toate obiectele ce l-ar putea pune în pericol: feţe de masă, suprafeţe nesigure, obiecte ce nu sunt stabile.  Nu i se va lăsa la îndemână nimic ce l-ar putea pune în pericol. Părintele îi va oferi sprijinul, ţinându-l de mânuţe, ori de câte ori cel mic solicită. Trebuie avut grijă că cel mic va obosi foarte repede. Nu-l forţaţi să mergă dacă nu mai vrea.

Mersul de-a buşilea este şi acesta extrem de apreciat de micuţi. Unii au o rapiditate uimitoare, fapt ce impune o supraveghere permanentă. Nu toţi copiii merg de-a buşilea, preferând să treacă direct la mersul în picioare. Mişcându-se foarte rapid în patru lăbuţe, unii dintre ei vor prefera acest tip de mişcare, întârziind puţin mersul, dar tot se vor ridica şi vor face primii paşi.

Această etapă este extrem de solicitantă pentru copii şi părinţi. Cei mici au nevoie de sprijin permanent şi de încurajări. Până în momentul când vor deveni stăpâni pe propriile picioruşe trebuie susţinuţi, aplaudaţi, încurajaţi, ajutaţi să treacă repede peste primele căzături şi lăudaţi permanent. Cea mai indicată modalitate de a le fi alături în această perioadă este de a-i ţine de mânuţe. Contactul fizic este extrem de important, dându-le încredere şi curaj. Chiar dacă durerile de spate ale părinţilor se vor înteţi şi răbdarea le va fi pusă uneori la încercare, sacrificiul merită, având în vedere că în curând îşi vor vedea micuţul fericit să exploreze lumea singur, de pe propriile picioruşe.


MAMĂ DE PROFESIE PE FACEBOOK
Urmărește-ne zilnic pe Facebook

Ai ceva de adăugat?...

*